Servicii sociale sub lupă – Interviu cu organizații partenere: Asociația Samaritenii Orăștieni
I: Care sunt, în opinia dumneavoastră, provocările furnizorilor de servicii sociale și/sau socio-medicale?
R: De-a lungul timpului ne-am confruntat cu numeroase situații:
– Obținerea, în permanență a finanțărilor, în scopul susținerii serviciilor sociale și/ sau medicale.
– Identificarea personalului potrivit, calificat și motivarea acestuia printr-un pachet salarial acceptabil.
– Menținerea unui grad înalt al standardelor de calitate privind serviciile și dacă se poate…costuri accesibile.
I: Din experiența dumneavoastră în lucrul cu vârstnicii, care sunt problemele cu care aceștia se confruntă?
R: Din cazurile pe care le-am avut până în prezent, cele mai des întâlnite probleme sunt legate de starea de sănătate precară (beneficiari cu demență sau imobilizați) și prea puține centre de îngrijire aflate în zonă care să vină în întâmpinarea lor.
Totodata, am întâmpinat destul de frecvent:
– Lipsa resurselor financiare care să poată acoperi gama de servicii furnizate într-un centru de îngrijire.
– Lipsa aparținătorilor care să contribuie cu co-finanțarea la plata serviciilor sociale, pe lângă pensiile vârstnicilor care nu ajung pentru acoperirea în totalitate a costurilor serviciilor într-un centru de îngrijire, bătrânii fiind nevoiți să rămână la domiciliu și fără sprijin.
– Vârstnicii îngrijiți la domiciliu, dacă nu au aparținători sau aceștia nu locuiesc cu ei, au nevoie de sprijin din partea altor persoane, aceste servicii fiind foarte costisitoare (având în vedere faptul că cel puțin o persoană trebuie să se deplaseze zilnic la domiciliul beneficiarului aflat în imposibilitatea de a se îngriji singur).
– Identificarea unor persoane potrivite pentru rolul de îngrijitori este de asemena, o provocare, întrucât nu sunt multe persoane suficient de pregătite profesional și dispuse să rămână pe acest post, suficient de mult.
I: Dacă ați fi în postura Ministrului Muncii și Protecției Sociale, cu ce solutii ați veni pentru îmbunătățirea serviciilor?
R: În primul rând, se impune o corelare între cuantumul pensiilor și costul de întreținere a unui vârstnic într-o instituție de ocrotire, deoarece prea puțini vârstnici din Romania își pot permite să fie îngrijiți într-un centru. Este extrem de complicat să se descurce doar din veniturile proprii, fără să apeleze la aparținători. Totodată, este posibil ca acolo unde aparținătorii există, să nu se implice în sprijinirea bătrânilor.
Este necesar să se asigure niște finanțări care să poată fi accesate și de către furnizorii privați pentru ca aceștia să fie sprijiniți în susținerea costurilor serviciilor sociale și /sau medicale. Este evident că 250 lei / beneficiar / luna, sumă alocată în baza Legii 34/1998 nu este suficient, fără să mai spunem că acest cuantum nu s-a majorat de 10 ani.
I: Cum vedeți sistemul de servicii sociale și/sau socio-medicale peste 5 ani?
R: Din punctul meu de vedere, dacă nu se iau măsuri de suport, atât pentru beneficiar cât și pentru furnizorii de servicii sociale pentru rezolvarea acelor nevoi pe care le-am amintit mai sus, cred ca vor fi tot mai puțini furnizori de servicii și tot mai mulți vârstnici lipsiți de sprijin.
O altă informație pe care o consider relevantă se referă la furnizorii de servicii medicale, care au încheiate contracte cu CNAS. Nu se respectă o regulă referitoare la egalitatea între furnizori – există unele instituții cărora li se repartizează majoritatea pacienților ce se adresează Caselor de Asigurări de Sănătate, în schimb ce, altora nu li se repartizează niciun pacient (cum a fost si cazul nostru in anul 2015).
Respondent: dna Dorina Letiția Moiș (Director executiv)
*Material reazlizat în cadrul proiectului “Servicii sociale pentru fiecare vârstnic – pachet de achiziții de servicii în fiecare comunitate”, cofinanȚat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014 -2020.