Necesitatea propunerii unei politici publice în domeniul achizițiilor de servicii sociale și socio-medicale pentru persoanele vârstnice
Care sunt serviciile vizate de propunerea de politică publică?
Îngrijirea la domiciliu – Un sistem integrat de servicii medicale și sociale destinat persoanelor cu grad ridicat de dependență sau cu mobilitate redusă, în vederea menținerii autonomiei acestora și a asigurării unei bune calități a vieții, în mediul de viață obișnuit al persoanei.
În general, îngrijirea la domiciliu presupune furnizarea unuia sau mai multor tipuri de servicii:
- Servicii de îngrijiri medicale (pe baza recomandării medicale): monitorizarea parametrilor fiziologici, injecţii, pansamente, cateterisme, prevenirea şi tratamentul escarelor de decubit, prevenirea complicaţiilor venoase, pulmonare şi osteo-musculo-articulare, mobilizări, etc.
- Servicii de abilitare și reabilitare : kinetoterapie, terapie ocupațională.
- Servicii preventive: educație pentru sănătate.
- Servicii zilnice de bază: masă caldă, ajutor pentru igienă corporală (baie generală/parțială, îmbrăcare/ dezbrăcare, schimbarea lenjeriei de pat, schimbarea scutecului), igiena eliminărilor, hrănire, servicii de adaptare a ambientului la nevoile speciale al persoanei vârstnice/cu dizabilități.
- Servicii de suport pentru un trai independent: efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj, activităţi de administrare şi gestionare a resurselor sau bunurilor persoanei, adaptări ale locuinței sau ale mediului de viață (pentru creșterea gradului de autonomie), închirierea sau procurarea dispozitivelor asistive, sprijin pentru folosirea tehnologiilor asistive (tehnologii pentru comunicare, securitate personală, activități zilnice, domotică) etc.
- Servicii sociale: informare și consiliere socială oferite beneficiarilor sau familiilor acestora, activități de timp liber, sprijin pentru activitățile de socializare și participare activă la activitățile din comunitate.
- Centrele rezidențiale: Conform Ordinului 1343/2016 privind aprobarea metodologiei de evaluare, de selectare și de finantare a cererilor de finanțare prin programul de interes național ”Creșterea calității persoanelor vârstnice din căminele pentru persoane vârstnice”, căminele pentru persoane vârstnice funcționează în baza prevederilor legii 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice. Accesul în căminele publice pentru persoanele vârstnice se face pentru persoana care nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, nu are locuință și posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii, nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare, nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată, se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile socio-medicale. Potrivit art.16 din Legea 17/2000, internarea în căminele pentru persoane vârstnice este o măsură cu titlu de excepție și se face în concordanță cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului 886/2000 pentru aprobarea Grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, cu respectarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale cu cazare prevazute în Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului muncii, familiei, protecției sociale, persoanelor vârstnice nr 2126/2014 și cu respectarea prevederilor HG nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor minime de cost pentru serviciile sociale și a nivelului venitului lunar pe membru de familie, în baza căruia se stabilește contribuția lunară de întreținere datorată de către sustinătorii legali ai persoanelor vârstnice din centrele rezidențiale.
- Centrele de zi: Centrul de zi pentru vârstnici presupune un program de activităţi conceput cu scopul de a promova bunăstarea beneficiarilor, de a contribui la creşterea calităţii vieţii a acestora, prin serviciile oferite. În centrele de zi sunt oferite, în mod gratuit, sau în urma plății unei contribuții simbolice anuale, diferite servicii pentru înlăturarea sentimentului de izolare socială, pentru creşterea stimei de sine, petrecerea timpului liber, comunicare, pentru valorizarea fiecărei persoane şi înlăturarea sentimentului de inutilitate.
Activităţile puse la dispoziţia beneficiarilor sunt destul de variate şi în concordanţă cu vârsta acestora şi starea lor fizică:
– jocuri de societate: şah, remy, table, scrabble, cărţi;
– lecturare de cărţi din biblioteca Centrului de Zi;
– organizare de concursuri „Cine ştie câştigă”;
– vizionare emisiuni TV, audiere emisiuni radio, muzică;
– activităţi de suport în grup: comunicare, educaţie pentru sănătate;
– activităţi cultural-artistice;
– consiliere psihologică;
– gimnastică de întreţinere şi reabilitare fizică;
– organizare de excursii.
Beneficiile/Avantajele frecventării unui astfel de centru sunt:
– petrecerea timpului liber într-un mediu plăcut şi sigur;
– evitarea izolării, singurătăţii;
– îmbunătăţirea sănătăţii fizice şi mentale;
– îmbunătăţirea şi/sau menţinerea unui nivel adecvat de independenţă;
– socializarea.
- Cantinele: Cantinele sociale acordă servicii tip cantină tuturor categoriilor de persoane care se găsesc în situaţie de dificultate sau în risc de excluziune socială, inclusiv persoane vârstnice, admise în cantină după criterii de eligibilitate stabilite de furnizorul de servicii sociale, cu respectarea legislației in vigoare.
Persoanele vârstnice, sunt de regulă selectate potrivit prevederilor art.1, alin (4) şi art.3 din Legea 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, după cum urmează:
Este considerată persoană vârstnică, persoana care a împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege şi se află în una sau mai multe din următoarele situaţii:
– nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane;
– nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;
– nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea nevoilor de bază;
– nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
– se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, din cauza bolii sau a degradării stării fizice sau psihice.
Context/ Definirea problemei
Serviciile sociale și socio-medicale pentru persoanele varstnice sunt supuse în prezent unor presiuni de dezvoltare şi modernizare. Pe de o parte, numărul de utilizatori ai acestor servicii crește rapid și constant. Pe de altă parte, serviciile socio-medicale sunt confruntate cu exigențe europene sporite generate de libera circulație a serviciilor în interiorul UE, dar și cu nevoia de a fi reglementate coerent, pentru componentele lor medicale și sociale, atât în cazul furnizorilor publici, privați non-profit sau privați de tip profit.
Conform unui studiu realizat in cadrul retelei SenioriNet (unde Asociatia Four Change este membru fondator), în prezent, sistemul național de servicii socio-medicale destinate persoanelor vârstnice cu grad crescut de dependență nu întrunește niciunul din criteriile de calitate promovate la nivel european:
– Serviciile nu sunt disponibile în număr suficient celor care au nevoie de ele și sunt extrem de rare în zonele rurale, orașele mici.
– Serviciile nu sunt ușor accesibile. Informația despre ele lipsește, personalul calificat este insuficient și deci accesul concret la servicii este limitat.
– Deși legislația prevede gratuitate pentru un număr precis de zile de îngrijire, în realitate decontarea integrală a acestor zile este dependentă de bugetul limitat al caselor de asigurări. Costul real al serviciilor, mai ales al celor pe termen lung, este extrem de ridicat pentru veniturile unei familii. Acest cost pune o presiune foarte mare pe întreaga familie a persoanei vârstnice (dependente) și conduce deseori la costuri secundare suplimentare: renunțarea la slujbă de către unul din membrii familiei, împrumuturi sau credite pentru acoperirea costurilor de îngrijire, alegerea internarii intr-o institutie pentru persoane vârstnice, etc.
– Acreditarea furnizorilor privați de servicii pentru vârstnici (de tip profit și de tip non-profit) nu este unitară. Reglementarea actuală a serviciilor face dificilă monitorizarea și evaluarea calității serviciilor oferite, iar impactul lor direct asupra beneficiarilor nu este monitorizat, în multe dintre cazuri. În ansamblu, serviciile sunt prea puțin transparente și nu există date centralizate la nivel național, pentru planificarea strategică a sectorului.
– Serviciile care nu beneficiază de co-plată din partea beneficiarilor riscă să devină rapid nesustenabile. Subfinanțarea cronică a serviciilor sociale, finanțarea dificilă a serviciilor integrate, conduce la o lipsă acută de predictibilitate în ceea ce privește capacitatea furnizorilor (în special a celor privați de tip non-profit) de a furniza aceste servicii la parametri corecți de calitate. În procent de 70%, finanțarea serviciilor oferite de furnizorii non-profit se bazează pe donații din străinătate și granturi.
Acest sector este strâns legat de fenomenul îmbătrânirii demografice, precum și al presiunilor crescânde asupra sistemelor de pensii și asigurări sociale, datorate scăderii populației apte de muncă. Prin urmare, toate statele europene își construiesc strategii și modalități de susținere a sectorului de servicii pentru vârstnici.
Deși aceste predicții sunt cunoscute de cel puțin 10 ani, sectorul serviciilor de îngrijire a vârstnicilor este în continuare subdezvoltat și subfinanțat.
Consecința problemei:
Peste 20% din populația vârstnică a României (65+) are nevoie de îngrijire la domiciliu și numai 0.23% beneficiază concret de aceste servicii. Acest lucru se întâmplă datorită mai multor factori:
- Subfinanţarea sectorului de servicii sociale şi medico-sociale în general.Această subfinanţare se referă atât la sumele alocate din bugetul de stat cât şi la cele din bugetele locale.
- Lipsa unui mecanism transparent de alocare financiară special dedicat sectorul serviciilor socio-medicale pentru persoanele vârstnice.
- Lipsa dialogului şi a consultărilor dintre furnizorii de servicii, utilizatori, autorităţile publice, evaluare inexistentă a nevoilor locale la nivelul APL (hărţi de nevoi, hărţi de servicii existente…)
Lipsa unei politici clare de dezvoltare a serviciilor la nivel local, cu precădere în zonele rurale.
De ce este nevoie de o politică publică în domeniul achizițiilor de servicii sociale si socio-medicale pentru persoanele vârstnice?
Pentru că cererea pentru aceste servicii va crește considerabil în următorul deceniu și pentru că va crește presiunea asupra sistemului de pensii, asupra sistemului medical și social!
În acest moment, la nivel UE, ACHIZIȚIA (CONTRACTAREA) DE SERVICII SOCIALE- este privită ca SOLUȚIE pentru rezolvarea cu succes a unor probleme comunitare, de interes public, de la servicii sociale la proiecte complexe de dezvoltare socio‐economică. Instrumentul cel mai important pentru creșterea accesului la contractarea socială a serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice, îl deține administrația publică locală/județeană. Sectorul ONG își face masiv simțită prezența la nivel local, aducând o contribuție importantă la soluționarea problemelor identificate și aflate pe agenda publică.
Deși la nivel de discurs public, politică publică si legislație principală, contractarea serviciilor sociale așa cum este definită de Legea 292/2011 poate funcționa, în practică, acest mecanism de finanțare a serviciilor sociale se află într‐o fază de stagnare. Conform Raportului de analiză privind contractarea serviciilor sociale (FONCP 2015),DOAR 4% din contractele ONG-urilor pentru servicii sociale cu autoritățile locale au fost realizate în 2015 prin proceduri de achiziții publice. Conform raportului (pag.54) și analizei realizate în cadrul acestui proiect, principalele obstacole în CONTRACTARE sunt:
- a) lipsa personalului specializat în achiziții publice de servicii sociale de la nivelul autorităților contractante;
- b) lipsa instrumentelor de lucru-documentații standard, instrucțiuni de întocmire a caietelor de sarcini pentru servicii sociale, modele de documentații standard;
- c) lipsa programelor de formare și informare pentru autorități și ONG.
Organizațiile reunite sub umbrela SenioriNet – rețeaua națională a ONG-urilor care lucrează cu vârstnicii – au apreciat la întâlnirea de planificare strategică a rețelei, organizată în 2016 faptul că accesul limitat la contractare afectează în primul rand în mod direct vârstnicii, care în lipsa unor servicii sociale de suport, au o speranță de viață limitată și un nivel de trai foarte scăzut.
Pentru că ONG-urile să aiba un rol activ în elaborarea deciziilor privind contractarea la nivel local, regional, județean, acestea trebuie să dețină capacitatea de a iniția un dialog constant și activ cu autoritatea locală, de a monitoriza și evalua politicile publice propuse de guvernarea locală și de a oferi soluții tehnice (în domeniul achizițiilor de servicii).
De obicei, rolul ONG-urilor active în domeniul social la nivel local/județean se limitează la exprimarea sprijinului pentru o rezolvarea unei probleme locale, și prea puțin în a furniza puncte substanțiale de vedere și feed-back în domenii care presupun expertiza specifică,cum este cel al achizițiilor publice. Acest rol pasiv poate fi explicat printr-o varietate de cauze, printre care lipsa de personal specializat, lipsa de pregătire și de resurse dedicate, si indică, de asemenea, lipsa unei abordări sistematice și a unei strategii de intervenție la nivel local. Deși în ultimii ani s-au înregistrat progrese în participarea sectorului ONG la influențarea politicilor sociale la nivel regional sau național, majoritatea ONG-urilor care activează în domeniul social, au o capacitate redusă de a influența politicile publice realizate la nivel local. Creșterea capacității ONG-urilor de a formula și promova politici publice este confirmată de Raportul Serviciile sociale în România (FDSC,2012): “dezbaterile și acțiunile de lobby privind clarificarea și simplificarea procedurilor de contractare a serviciilor sociale, precum și încurajarea autorităților publice locale să utilizeze acest mecanism, trebuie să continue pentru a asigura o dezvoltare firească a serviciilor sociale furnizate de sectorul ONG”. Necesitatea de a investi în dezvoltarea ONG-urilor care lucrează cu vârstnicii și urgența de a stimula contractarea serviciilor la nivel local este confirmată de membrii SenioriNet și FONSS, care în luna martie 2017 au dezbătut provocările cu care se confruntă pentru a asigura accesul egal al vârstnicilor la servicii. Fără a construi o participare mai largă și mai calificată a ONG-urilor în influențarea politicilor, rezultatele politicii de dezvoltare a asistenței sociale nu vor putea avea rezultate scontate.
Propuneri privind componentele principale ale unei politici publice în domeniul achizițiilor de servicii sociale socio-medicale destinate persoanelor vârstnice
Obiectivul principal al serviciilor sociale și socio-medicale pentru persoanele vârstnice
Serviciile sociale și socio-medicale sunt disponibile și accesibile tuturor persoanelor vârstnice și contribuie la asigurarea unei îmbătrâniri active și decente!
Rolul lor este acela de a permite persoanelor să trăiască în condiții de siguranță, cât mai independent posibil și să poată derula activități cotidiene în compania celorlalți. Persoanele vîrstnice trebuie să poată alege momentul și tipul serviciului de suport pe care doresc să îl primească la domiciliu.
Elementele cheie ale politicii publice în acest domeniu
Fundația de Sprijin Comunitar Bacău, Asociația Four Change și Universitatea Danubius propun ca politica publică în sectorul serviciilor socio-medicale pentru vârstnici să includă următoarele categorii de măsuri:
- Adoptarea unor Ordine/Instrucțiuni ale președintelui ANRMAP pentru clarificarea procedurilor de achiziție publică a serviciilor sociale, în vederea contractării furnizorilor privați non-profit, de către APL.
- Dezvoltarea capacității societății civile, mediului academic și a altor parteneri sociali relevanți(sindicate, patronate) de a susține și promova reforma administrației publice prin creșterea dimensiunii participative a sectorului ONG, dezvoltarea unei culturi a dialogului politic și social și consolidarea capacitatea acestora, prin promovarea pachetelor de documente privind achiziția de servicii sociale pentru persoanele vârstnice. Componenta de achiziții publice, contribuie la implementarea Strategiei naţionale în domeniul achizițiilor publice 2015-2020,Ob. Spec.1.
- Dezvoltarea unei rețele naționale de servicii sociale de bună calitate, cu acoperire adecvată în teritoriu și accesibile tuturor beneficiarilor, prin îmbunătățirea finanțării serviciilor sociale destinate vârstnicilor. Acest obiectiv este atins prin dezvoltarea unui pachet de achiziții de servicii sociale sporind rolul jucat de către furnizorii privați nonprofit, acesta fiind totodată un mecanism de creștere a responsabilității sociale din serviciile sociale. Procedurile dezvoltate înproiect sprijină furnizarea serviciilor sociale de calitate pentru un număr cât mai mare de persoane vulnerabile și excluse social de la nivelul comunităților.
Crearea unui nou pachet de acte normative suple și coerente prin dezvoltarea legislației terțiare în domeniul achizițiilor de servicii sociale, măsura ce va conduce la asigurarea unui cadru legislativ coerent și eficient pentru sprijinirea autorităților contractante în activitatea curentă.
Material realizat în cadrul proiectului “Servicii sociale pentru fiecare vârsnic – pachet de achiziții de servicii în fiecare comunitate!” – cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020.