MODELE EUROPENE DE SERVICII PENTRU PERSOANELE VÂRSTINICE: Sistemul olandez de sănătate și îngrijire
Sistemul olandez de asistență medicală este guvernat de patru legi de bază privind asistența medicală:
- Legea asigurărilor de sănătate (Zorgverzekeringswet), care prevede îngrijirea spitalicească.
- Legea privind îngrijirea pe termen lung (Wet langdurige zorg).
- Legea privind asistența socială (Wet maatschappelijke ondersteuning).
- Legea tineretului (Jeugdwet).
Legea privind asigurările de sănătate și Legea privind îngrijirea pe termen lung (care se concentrează pe alte tipuri de îngrijiri medicale) reprezintă cea mai mare parte a bugetului de asistență medicală disponibil în Olanda.
Legea privind îngrijirea pe termen lung este un act național care reglementează asistența medicală în întreaga Olanda.
Pachet de asigurări de bază
În 2006, a intrat în vigoare legea asigurarilor de sănătate, care spune că rezidenții Olandei au dreptul la un pachet de asigurări de sănătate de bază. Această lege este implementată de asiguratori privați, competitivi și furnizori de asistență medicală. Trebuie precizat faptul că toate societățile de asigurări de sănătate din Olanda sunt cooperative nonprofit care alocă orice profit pe care îl au pentru rezervele pe care trebuie să le mențină. Există un total de 24 de asigurători în Olanda care suportă riscul pentru operațiunile lor. În timp ce sistemul de sănătate este, în esentă, un sistem privat, guvernul joacă un rol de control pentru a proteja interesul public.
Public și privat
Sistemul olandez de asigurări de sănătate combină elemente de asigurare publică și privată. Guvernul este implicat direct în implementarea Legii asigurărilor de sănătate și stabilește o serie de măsuri. Guvernul central nu este direct implicat în implementarea efectivă a Legii asigurărilor de sănătate: procedurile sunt determinate de furnizorii de asistență medicală, de asigurările de sănătate și de persoanele asigurate. Această structură asigură faptul că furnizorii de asistență medicală au o mare libertate, în timp ce concurența și forțele pieței creează stimulentele necesare pentru a lucra eficient și la un nivel de înaltă calitate.
Pachetul de asigurări de sănătate de bază
Guvernul determină ce tipuri de îngrijire sunt incluse în pachet și când trebuie acordate. Pachetul de asigurări de sănătate de bază are o structură cuprinzătoare și include cea mai mare parte a îngrijirilor medicale esențiale, a medicamentelor și a ajutoarelor medicale care lucrează conform practicii medicale. Unele servicii de îngrijire fizioterapeutică și de îngrijire dentară sunt acoperite de pachet.
Finanțarea asistenței medicale conform Legii asigurărilor de sănătate
În conformitate cu Legea asigurărilor de sănătate, toti asigurații contribuie împreună la costurile totale ale tuturor îngrijirilor. Există două fluxuri financiare importante: pe de o parte, toate persoanele asigurate în vârstă de cel putin 18 ani plătesc o primă “nominală” asigurătorului lor de sănătate. Aceste prime se ridică la aproximativ 1200 EUR pe an. În plus, toti indivizii cu vârsta menționată anterior plătesc, de asemenea, un excedent de poliță obligatoriu de 385 EUR (sumă pentru anul 2016), unul dintre obiectivele acestuia fiind creșterea gradului de conștientizare a costurilor în rândul publicului larg.
Pe de altă parte, există o contribuție dependentă de venit, care este plătită de angajator. La nivel macro, aceasta implică o sumă comparabilă cu prima anuală.
Îngrijire pe termen lung
Începând cu anul 2015, toate îngrijirile pe termen lung sunt furnizate în conformitate cu legea privind îngrijirile pe termen lung, care este strict destinată celor mai vulnerabile categorii de persoane.
Legea privind îngrijirea pe termen lung este supervizată de administratori speciali de îngrijire pe termen lung la cererea guvernului central.
Autoritățile locale sunt responsabile pentru punerea în aplicare a Legii privind asistența socială și cea a tineretului – acestea ofera asistență sau servicii de îngrijire sau sunt sprijinite în acest proces de un furnizor de servicii medicale.
Inițial, persoanele sunt încurajate să utilizeze propriile lor cunostințe și resurse pentru sprijin, dar sprijinul este întotdeauna disponibil pentru cei care nu reușesc să și-l asigure. Cei care necesită supraveghere permanentă sau îngrijire la domiciliu 24 de ore au dreptul la îngrijire confom Legii privind îngrijirea pe termen lung.
Solidaritatea
Legea privind îngrijirea pe termen lung se aplică grupurilor celor mai vulnerabile persoane cum ar fi:
- persoanele în vârstă în stadiile avansate de demență;
- persoanele cu dizabilități fizice sau intelectuale grave și
- persoanele cu tulburări psihiatrice de lungă durată.
Centrum Indicatiestelling Zorg (Agenția de evaluare a îngrijirii) oferă evaluări ale nevoilor speciale acestor persoane pe baza unui format național standardizat.
Clienții care au primit o evaluare a nevoilor speciale pot primi îngrijiri fie acasă, fie într-un centru de îngrijire sau într-o unitate similară.
Legea privind îngrijirea pe termen lung este administrată de supervizori speciali de îngrijire pe termen lung, la cererea guvernului central.
Aceștia au transferat implementarea efectivă către birourile de administrare a asistenței medicale; birouri desemnate în fiecare regiune, care sunt strâns afiliate unei societăți de asigurări de sănătate. Ei organizează modul în care sunt furnizate serviciile de asistență medicală.
Legea privind îngrijirea pe termen lung este o politică obligatorie de asigurări de sănătate bazată pe solidaritate: oricine plătește impozit pe venit în Olanda, plătește prime în conformitate cu acest act.
Îngrijirea conform Legii îngrijirii pe termen lung
Îngrijirea intensivă la care au dreptul rezidentii Olandei în temeiul Legii privind îngrijirea pe termen lung este descrisă pe baza unui număr de funcții bine definite. Acest lucru asigură o libertate considerabilă de a organiza îngrijirea specificată împreună cu furnizorul de asistentă medicală.
Tipuri de servicii acoperite:
- ședere pe termen lung, plasarea într-un centru de îngrijire medicală sau în locuințe protejate destinate persoanelor cu dizabilități mintale;
- îngrijire la domiciliu: asistentă la spălare, îmbrăcare, mersul la toaletă, igiena, administrare hrana, etc;
- îngrijire care cre;te încrederea în sine: acompaniere, învătarea îndeplinirii sarcinilor casnice;
- îngrijire medicală: asistență medicală (de ex. pansarea ranilor, administrarea injectiilor);
- tratamentul conform Legii îngrijirii pe termen lung: un tratament medical, paramedical sau comportamental care ajută la recuperarea sau îmbunătătirea unei anumite stări;
- transportul la și de la programele de zi și tratamentul de zi: pentru persoanele a căror stare medicală le împiedică să călătorească independent;
Guvernul central decide ce tipuri de îngrijire ajung în cele din urmă în pachetul de asistență medicală conform Legii privind îngrijirea pe termen lung și este recomandat în acest proces de către Institutul Național de Sănătate.
Accesul la servicii
Persoanele care solicită asistență pot contacta Agenția de evaluare a nevoii de îngrijire, care determină tipul de îngrijire de care are nevoie cineva. Acest lucru este denumit “diagnostic”. Următorul pas este ca Agenția de evaluare a îngrijirilor medicale să notifice biroul de administrare a asistenței medicale, care functionează în mod independent; exista un numar de 31 birouri în toată Olanda.
Biroul de administrare a asistenței medicale gestionează îngrijirea pe termen lung pe baza evaluării nevoilor speciale furnizate de Agentia de evaluare a îngrijirii medicale si discută situația cu clientul (adică persoana care necesită îngrijiri medicale), care își poate declara preferința pentru anumiți furnizori de asistență medicală.
Clientul poate să opteze pentru o ședere într-un centru de îngrijire medicală sau o locuință asistată / locuință protejată sau poate să continue să trăiască acasă, cu condiția ca aceasta să fie lucid.
Pentru furnizarea de servicii, biroul de administrare a asistenței medicale încheie un contract de achiziție de servicii cu un furnizor de servicii acreditat.
Alternativ, se poate face și printr-un buget personal de asistență medicală, prin care persoanele achiziționează și își organizează propriile servicii.
Clientul și furnizorul de servicii agreează ulterior un plan pentru îngrijirea contractată sau un plan bugetar (pentru îngrijirea personală), în timp ce biroul de administrare a asistenței medicale informează furnizorul de servicii că îngrijirea poate fi furnizată.
Furnizorul de îngrijire medicală furnizează ulterior servicii asș cum s-a convenit în planul de asistență medicală sau planul de buget.
Finanțarea asistenței medicale conform Legii privind îngrijirea pe termen lung
Actul privind îngrijirea pe termen lung este o asigurare socială obligatorie pentru care oamenii plătesc o primă dependentă de venit prin impozitul pe salarii. Valoarea primei se bazează pe un procent fix (9,65%) din impozitul pe venit, la o sumă maximă de 33.589 EUR.
În plus, adulții care doresc să beneficieze de serviciile de asistență medicală conform Legii privind îngrijirile pe termen lung, plătesc o contribuție personală care este, de asemenea, dependentă de venit. În acest caz, se ia în calcul dacă clientul locuiește acasă sau într-o unitate de îngrijire, este mai mic sau mai în vârstă de 65 de ani și este singur, căsătorit sau într-un parteneriat domestic.
Toate contribuțiile sunt depuse în Fondul de îngrijire pe termen lung, gestionat de Institutul Național de Sănătate. Guvernul central adaugă fonduri publice dacă aceste contribuții sunt prea mici.
Se utilizează diverse forme de finanțare, dacă clientul a optat pentru îngrijire contractuală sau pentru un buget personal de asistență medicală:
- pentru costurile de îngrijire contractate, o parte a fondului este transferată catre Biroul de Administrație (CAK). Acesta din urmă plătește ulterior furnizorii de servicii;
- pentru plata prin intermediul bugetului personal de asistență medicală, o parte din fond este transferată la Banca de Asigurări Sociale (Sociale Verzekeringsbank / SVB), care administrează bugetele personale pentru titularii lor. Facturile furnizorilor de asistență medicală (până la o sumă maximă) sunt trimise la Banca de Asigurări Sociale, care plăteste aceste facturi.
Calitatea
În Tările de Jos, guvernul central este responsabil pentru asigurarea funcționării corecte a sistemului de sănătate. Guvernul stabilește cerințele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii din Legea privind îngrijirea pe termen lung.
Clienții și reprezentanții acestora, guvernul central, Agenția de evaluare a îngrijirilor medicale, Autoritatea olandeză pentru asistență medicală, birourile de administrare a sănătății și furnizorii de asistență medicală sunt părțile principale ale Legii privind îngrijirea pe termen lung; împreună, ele determină calitatea serviciilor de asistență medicală acoperite, precum și punerea în aplicare a inițiativelor de îmbunătățire a calității asistenței acordate.
Dacă clienții nu sunt mulțumiți de îngrijirea furnizată, ei au opțiunea de a trece la un alt furnizor de servicii medicale contractate.
Persoanele care își administrează propriile nevoi de asistență medicală prin intermediul unui “buget personal de asistență medicală” își pot alege și furnizorul preferat și calitatea necesară pentru achiziționarea serviciilor de îngrijire.
De asemenea, aceștia au opțiunea de a depune o plângere la furnizorii de asistență medicală, la oficiile administrației medicale și la Inspectoratul pentru sănătate.
Birourile de administrare a asistenței medicale pot stabili cerințe de calitate atunci când achiziționează asistență medicală conform Legii privind îngrijirea pe termen lung. În plus, aceștia verifică dacă declarațiile trimise de companiile de asigurări de sănătate corespund îngrijirii specificate și contractelor de producție.
Supervizarea
Există diverse agenții guvernamentale responsabile de supravegherea acestor cerințe de calitate:
- Autoritatea olandeză în domeniul sănătății, care asigură implementarea Legii asigurărilor de sănătate în conformitate cu normele și reglementările, precum și faptul că acționează ca regulator pe piețele de asistență medicală.
- Autoritatea Olandeză pentru Consumatori și Piețe, care supraveghează concurența în domeniul asistenței medicale în interesul pacienților și al părților asigurate.
- Inspectoratul Olandez pentru Sănătate, care supraveghează și consolidează calitatea și siguranța asistenței medicale.
Legea privind asistența socială
Conform Legii privind asistența socială din 2015, responsabilitatea acordării de sprijin revine autorităților locale.
Aceasta include persoanele cu dizabilități fizice, mentale sau psihice, inclusiv persoanele cu dizabilități de învătare și persoanele în vârstă. Sprijinul este menit să asigure că oamenii pot continua să fie membri productivi ai societătii și să le permită să continue să trăiască acasă. În plus, in temeiul Legii privind asistența socială, autoritățile locale pot oferi locuințe protejate și sprijin pentru persoanele care nu au alte opțiuni sau care nu pot să trăiască acasă.
Abordare municipală: îngrijire și incluziune personalizată
Legea privind asistența socială se bazează pe principiul soluțiilor personalizate și pe o abordare individuală. Autoritățile locale discută cererea de asistență a clientului împreună cu clientul. Atunci, autoritatea locală trebuie să furnizeze tipul adecvat de sprijin si să determine modul în care va fi organizat acest sprijin.
Suportul conform legii privind asistență socială
În conformitate cu această lege, autoritățile locale sprijină persoanele care întâmpină dificultăți în a participa la societate, care nu pot avea grijă de ele sau care au nevoie de cazare sau sprijin protejat.
Aceasta include, de exemplu:
- asistență și programe de zi / activitate pe timp de zi;
- sprijin în gospodarie;
- sprijinul acordat de un îngrijitor informal;
- voluntari;
- un loc într-un mediu protejat (locuințe protejate) pentru persoanele cu tulburări psihice pe termen lung;
- sprijin pentru bărbații, femeile și copiii care sunt victime ale violenței domestice;
- sprijin social, de ex. pentru persoanele fără adăpost;
- sprijin financiar pentru persoanele care suportă cheltuieli suplimentare semnificative din cauza bolii cronice sau a stării lor.
În acordarea asistenței conform Legii privind asistența socială, autoritățile locale disting între dispozițiile generale și dispozițiile personalizate.
Dispozițiile generale sunt destinate comunității în ansamblul său: acestea ar putea include, de exemplu, dimineața la o cafea la centrul comunitar local, autobuzele care transportă bătrânii în magazine, serviciile “mese pe roți” sau transport gratuit /redus pentru toți oamenii în vârstă de peste 75 ani.
Prevederile personalizate sunt concepute pentru o singură persoană; acest lucru ar putea include asistență și îngrijiri, menaj, diferite servicii la domiciliu.
Acordarea de finanțare conform Legii privind asistență socială
Metoda de finanțare utilizată în cadrul Legii asistenței sociale este relativ simplă: autoritățile locale primesc fonduri de la administrația centrală prin intermediul Fondului municipal.
Autoritătile locale sunt libere să aloce fondurile / resursele în conformitate cu legea.
Executivul municipal este responsabil fată de consiliul municipal pentru cheltuielile sale. Suportul contractat este plătit de autoritatea locală direct furnizorului care a generat suportul.
Pentru sprijinul cerut de către persoane fizice prin intermediul unui buget personal de asistență medicală, autoritatea locală transferă fonduri către Banca de Asigurări Sociale, unde clienții cu un buget personal de asistență medicală pot trimite facturile pe care le-au primit pentru susținerea lor și le pot plăti.
Material realizat în cadrul proiectului “Servicii sociale pentru fiecare vârsnic – pachet de achiziții de servicii în fiecare comunitate!” – cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020.