Diferențe de gen în orientarea pentru carieră
Implicarea într-un anumit tip de activităţi, jocuri, sarcini şi nu în altele are ca rezultat dezvoltarea unui anumit tip de abilităţi şi restrângerea accesului şi posibilităţii de dezvoltare a altor abilităţi. Aceasta influenţează alegerea unei opţiuni pentru carieră, care se constituie de-a lungul vieţii tocmai în baza intereselor şi abilităţilor dezvoltate de un individ începând cu perioada copilăriei timpurii.
Ce face ca preferințele, alegerile fetelor și bãieților sã fie diferite?
Deşi motivaţia pentru muncă este aceeaşi la ambele genuri, totuşi fetele şi băieţii fac alegeri de carieră diferite, rezultate din experienţele de socializare diferite şi din modurile diferite în care societatea structurează oportunităţile disponibile pentru ei.
Înainte de intrarea copiilor la grădiniţă/şcoală, la 4-5 ani, ei au zilnic experienţe bazate pe gen, care îi învaţă cum să se comporte ca băieţi şi fete. Familia este primul loc în care copiii încep să înţeleagă genul. Deşi între băieţi şi fete există puţine diferenţe fi ziologice şi comportamentale la naştere, părinţii interacţionează diferit cu nou-născuţii în funcţie de sexul acestora. Când li se cere să-şi descrie copiii la puţin timp după naştere, părinţii tind să spună despre fete că sunt delicate, slăbuţe, mici, cu trăsături fi ne, în timp ce despre băieţi spun că sunt alerţi, puternici, coordonaţi, cu trăsături proeminente. Pe măsură ce copiii cresc, părinţii tind să comunice diferit cu fiii şi fiicele.
De exemplu, vorbesc mai des cu fetele despre emoţii şi sentimente, cu excepţia celui de furie, în timp ce cu băieţii folosesc mai multe explicaţii, le pun mai multe întrebări şi utilizează mai multe numere şi verbe de acţiune.
Când începe orientarea pentru carierã?
Orientarea pentru carieră începe o dată cu primele experienţe ale copilăriei timpurii. Copiii mici petrec mult timp în faţa televizorului, vizionând imagini stereotipe pentru bărbaţi şi femei. De exemplu, filmele Disney arată prinţese care trebuie salvate de prinţi curajoşi. În plus, jucăriile transmit şi ele mesaje de gen. Intrând într-un magazin de jucării, se poate vedea imediat care este “zona fetelor” – de regulă, roz, cu rafturi acoperite cu jucării care pregătesc fetele pentru rolurile viitoare de soţii şi mame şi pun accent pe frumuseţea şi atractivitatea fizică şi pe cooperare – şi care este “zona băieţilor” – cu jucării în culori închise care pun accent pe agresivitate, violenţă, explorare, manipulare, invenţie, construcţii, competiţie.
Când nu se uită la televizor sau nu se joacă, copiii citesc cărţi în care băieţii sunt activi, aventuroşi, curajoşi şi isteţi, cu abilitatea de a rezolva problemele independent, iar fetele sunt portretizate ca “premiu”, cu atribute ca frumuseţea, răbdarea, încrederea.
Prin socializarea de rol de gen, interacţiunile adult-copil şi mediul înconjurător facilitează dezvoltarea unor trăsături şi abilităţi diferite la băieţi şi fete. Fetele învaţă să fie pasive şi dependente, băieţii învaţă să fie agresivi şi independenţi. Cercetările arată că deja la vârsta de 2 ani, copiii se comportă conform stereotipurilor de gen.
Williams (1982, apud. Gianakos) a raportat puternice acorduri interculturale în percepţia trăsăturilor adecvate de gen: bărbaţii sunt descrişi ca fiind activi, raţionali, competenţi, în timp ce femeile sunt caracterizate ca fiind pasive, emotive şi pline de compasiune.
Studiile empirice au concluzionat că rolurile de gen au o influenţă puternică asupra dezvoltării carierei şi asupra comportamentelor de muncă.
- Femeile tind să selecteze cariere predominant feminine, care oferă un salariu şi un statut scăzut, puţine oportunităţi, dar raportează auto-eficacitate în luarea deciziilor de carieră şi sarcini relaţionate cu valoare de reuşită în cursul carierei. La locul de muncă, femeile în cariere tradiţionale pot primi aprobare din partea altora şi vor experimenta mai puţin stres, probabil datorită comportamentelor congruente de rol, dar aspectul tradiţional poate submina succesul profesional (Bhatnagar, 1988, apud. Gianakos ).
- Bărbaţii au preferinţe pentru cariere care oferă oportunităţi provocatoare şi raportează eficacitate în luarea deciziilor privind cariera (Gianakos, 1995, apud. Gianakos ). Masculinitatea este asociată cu expectanţe mari pentru sine şi o performanţă mai bună, precum şi cu percepţia mai mare a succesului în situaţii competitive (Alagna, 1982, apud. Gianakos).
Care este rolul pãrinților în transmiterea diferențelor de gen ca limitã în orientarea pentru carierã?
Experienţele de socializare diferite sunt determinate, în primul rând, de comportamentul diferit al părinţilor faţă de fete şi băieţi. Atât taţii, cât şi mamele încurajează explorarea vizuală, manipularea obiectelor, jocul de comunicare şi relaţionare. Ambii părinţi furnizează copiilor o varietate de experienţe de joc, printre care rezolvarea de probleme, discriminarea perceptivă, exprimarea fanteziilor şi imaginaţiei, jocurile sociale (Teti et al., 1988, apud. Lafl amme).
Cu toate acestea, există o serie de diferenţe în comportamentul părinţilor faţă de copii (Belsky, Gilstrap, & Rovine, 1984, apud. Lafl amme). Taţii tind mai mult spre partea fi zică a jocului, în timp ce mamele se angajează mai mult în jocuri mediate verbal, didactic, prin jucării (Clarke-Stewart, 1980; Teti et al., 1988; Yogman, 1982, apud. Lafl amme). De asemenea, taţii pun mai mult accent decât mamele pe interacţiunile bazate pe genul copilului. Astfel, taţii de băieţi vor încuraja explorarea vizuală, motorie grosieră şi fină, iar taţii de fete vor încuraja medierea verbală a jocurilor. Aceasta înseamnă că băieţii îşi vor dezvolta mai bine abilităţile motrice şi exploratorii care le vor determina succesul şcolar mai ales în carierele cu profil tehnic, în timp ce fetele vor avea mai dezvoltate abilităţile de relaţionare cu performanţe în carierele cu profil social. Taţii se implică mult mai puţin decât mamele în petrecerea timpului cu copiii.
Modul în care funcţionează o familie, incluzând factori ca suportul şi îndrumarea părinţilor, influenţe pozitive sau negative, modalităţi de interacţiune între membrii familiei, influenţează puternic dezvoltarea carierei. Suportul şi îndrumarea părinţilor pot implica sugestii educaţionale şi asupra carierei, precum şi experienţe care orientează indirect dezvoltarea carierei (de exemplu, vacanţe în familie, furnizarea de cărţi, modelarea rolurilor de muncă plătită şi neplătită) (Altman 1997, apud. Flouri). Pe de altă parte, absenţa suportului, îndrumării şi încurajării poate duce la inabilitatea copilului de a dezvolta şi urma o carieră specifică.
Prin împărtăşirea experienţelor de la locul de muncă al părinţilor şi prin exprimarea preocupării pentru viitorul copiilor, părinţii servesc drept context pentru interpretarea realităţilor muncii. Conexiunile părinte-copil, în special cele securizante, facilitează asumarea riscului şi explorarea de noi roluri, necesare în formarea identităţii în general, precum şi în formarea identităţii vocaţionale şi de carieră (Altman, 1997; Ketterson & Blustein, 1997, apud. Flouri).
Părinţii îndeplinesc astfel un rol esenţial în modelarea prescripţiilor sociale de gen care limitează orientarea pentru carieră a copiilor.
Socializarea rolului de gen la copii este influenţată şi prin promovarea sau constrângerea de către părinţi a exprimării la copii a anumitor tipuri de comportamente. Părinţii încurajează fetele să stea în apropierea lor când se joacă, în timp ce băieţilor li se dă voie să exploreze, să se îndepărteze de părinţi, să manipuleze mai mult obiectele, să manifeste mai multă agresiune decât fetele. Studiile au arătat că băieţii sunt mai încurajaţi, în timp ce fetele sunt mai descurajate în explorarea lumii exterioare (Block, 1983; Medrich, Roizen, Rubin & Buckley, 1982, apud. Jackson). Aceste activităţi de gen specifi ce au fost asociate cu mai bune abilităţi numerice şi spaţiale la băieţi (Bing, 1963). Astfel, părinţii încurajează comportamentul asertiv şi independenţa la băieţi şi comportamentul de relaţionare şi cooperarea la fete (Block, 1983, apud.Jackson).
În acest fel se realizează indirect o preorientare pentru anumite cariere prin abilitarea doar în anumite domenii de activitate.
Care este rolul școlii în transmiterea diferențelor de gen ca limitã în orientarea pentru carierã?
La vârsta şcolară şi a adolescenţei, dezvoltarea şi alegerea carierei sunt influenţate în mare măsură de şcoală, incluzând experienţa şi alegerea disciplinelor de studiu, expectanţele de reuşită academică. Diferenţele între fete şi băieţi, aşa cum sunt prezentate în literatura de specialitate, există atât la nivel experienţial, cât şi la nivel empiric. La nivel empiric, diferenţele există la matematică, ştiinţe şi lectură, precum şi în ceea ce priveşte înscrierile la cursuri superioare de matematică şi ştiinţe şi rata de absolvire a liceului şi facultăţii.
La nivel experienţial, diferenţele există în ceea ce priveşte stima de sine, percepţiile propriilor abilităţi, interacţiunea profesorilor cu elevii, precum şi în ceea ce priveşte recomandările şi oportunităţile care le sunt oferite.
Studiile arată că, deşi băieţii şi fetele încep grădiniţa de pe poziţii egale, până în clasa a XII-a fetele se situează pe o poziţie academică inferioară celei a băieţilor, mai ales în domeniul matematicii şi ştiinţei. Factori variaţi, ca statutul socio-economic, părinţii, profesorii şi colegii influenţează diferenţele de gen încă din primii ani de şcoală şi aceste diferenţe se accentuează şi persistă până la liceu. Cercetările arată că vârsta critică pentru dezvoltarea diferenţelor de gen este adolescenţa timpurie, în particular clasa a VII-a, în cursul căreia performanţa fetelor la matematică şi ştiinţe începe să scadă.
În consecinţă, adolescentele indică semnificativ mai puţină încredere decât adolescenţii relativ la succesul viitor în profesiile relaţionate cu ştiinţa şi tehnologia, cum ar fi matematica, ingineria (Eccles et al., 1999; Hollinger, 1983, apud. Levy). În acelaşi timp, este semnifi cativ mai probabil ca adolescenţii, comparativ cu adolescentele, să se înscrie la cursuri de matematică şi ştiinţe fizice şi să urmeze o carieră tehnică. Auto-percepţiile tinerelor relativ la competenţa redusă şi aversiunea faţă de cursurile de matematică şi ştiinţe rezultă adesea în neimplicarea lor în ocupaţii viitoare în matematică şi ştiinţe(Benbow, 1988; Eccles et al., 1999, apud. Levy).
Fetele au însă, constant pe parcursul liceului, performanţe mai mari la lectură şi compunere (Coley, 1989, apud. Basile), în timp ce băieţii au o percepţie scăzută asupra abilităţilor lor verbale. În acelaşi timp, în ceea ce priveste performanţa scăzută a fetelor la testele standardizate, studiile consideră ca motiv posibil tratamentul diferenţiat faţă de fete şi băieţi în clasă. Testele standardizate cu răspunsuri cu alegeri multiple recompensează răspunsurile rapide şi asumarea riscului, caracteristice mai mult băieţilor decât fetelor. Carol Gilligan arată că fetele procesează şi exprimă cunoştinţele diferit şi într-un mod mai subtil, ele căutând nuanţele în exprimare, probabil datorită experienţelor de socializare care pun accent la fete, pe verbalizare, dialog, relaţionare. Entwisle, Alexander & Olson (1994, apud. Basile) explică cum aceste diferenţe în socializare şi de identitate de sex şi rol, care apar la vârste timpurii, pot rezulta în interesul scăzut al fetelor pentru matematică şi ştiinţe, ceea ce duce la participare redusă la cursurile de matematică şi ştiinţe în liceu şi, mai târziu, la cariere în matematică şi ştiinţe.
Congruent cu modelul de performanţă la matematică, studiile arată că utilizarea computerului de către fete tinde să scadă începând cu anii de gimnaziu, pentru ca în liceu să fi e mai puţin probabil ca fetele să se înscrie la cursuri de calculatoare (Sanders, 1993; Holmes, 1991, apud. Basile). Diferenţele în utilizarea computerului au fost asociate cu diferenţele de socializare, manifestate mai ales acasă, unde taţii şi fraţii utilizează cel mai mult calculatorul, sau determinate de programele de televiziune, unde bărbaţii sunt adesea prezentaţi în reclame sau roluri relaţionate cu computerul (Sanders, 1993, apud. Basile). Aceste aspecte trebuie luate în considerare nu doar relativ la accesibilitatea redusă a fetelor la computere, ci mai ales pentru că această lipsă de acces are implicaţii asupra viitoarelor oportunităţi educaţionale, cât şi asupra opţiunilor şi alegerilor de carieră. În acelaşi timp, implicarea băieţilor în activităţi şi sarcini cu calculatorul le dezvoltă abilităţi şi interese care le oferă şanse mai mari pentru obţinerea unor slujbe mai bine plătite în domeniul informatic.
Fetele utilizează computerul pentru procesare de texte, în timp ce băieţii îl utilizează pentru programare. Băieţii au atitudini mai pozitive decât fetele relativ la computere, considerându-le “mai distractive, mai importante, mai prietenoase” decât le consideră fetele. În acelaşi timp, fetele au mai puţină încredere în modul lor de utilizare a computerului, iar atât băieţii, cât şi fetele percep calculatorul ca aparţinând predominant domeniului masculin. Aceste atitudini contribuie la participare redusă din partea fetelor la cursurile de calculatoare şi la nivele variate de interes pentru acest domeniu.
Care este rolul profesorilor în promovarea diferențelor de gen ca limitã în orientarea pentru carierã?
Cercetările au arătat diferenţe de gen subtile în determinarea performanţei şcolare. Acestea implică modele de interacţiune între elevi şi între profesori şi elevi, care încurajează comportamentul specific de gen. De exemplu, studiile au arătat că profesorii sunt mai atenţi la solicitarea lor de către băieţi şi îi încurajează pe aceştia în clasă mai mult decât pe fete (Sadker & Sadker, 1994; Houston, 1985; Mahoney, 1983; Spender, 1982, apud. Basile). Când fetele se afi rmă în cadrul clasei, este de regulă pentru curăţenie şi politeţe, opuse abilităţilor pentru care băieţii sunt remarcaţi.
Aceste modele de interacţiune au consecinţe serioase pentru educaţia fetelor. Hallinan şi Sorensen (1987, apud. Basile) au arătat că este mai probabil pentru băieţi decât pentru fete să fi e plasaţi în grupurile avansate la matematică din clasă, deşi nu s-a evidenţiat în studiul lor nici un efect al acestui fapt asupra performanţei la matematică. De asemenea, profesorii transmit mesaje subtile fetelor relative la expectanţele reduse în cazul lor pentru matematică şi ştiinţe.
Băieţii primesc mai multă atenţie din partea profesorilor decât fetele, fi e aceasta pozitivă sau negativă. De exemplu, profesorii solicită în mod frecvent pe băieţi să şteargă tabla. Această simplă cerere oferă băieţilor avantajul atenţiei adultului şi sprijină dezvoltarea încrederii în sine şi a asertivităţii în context publice. De asemenea, atenţia profesorului este importantă şi pentru stima de sine (Halpern, 1992). Experienţele din şcoală au fost asociate şi cu scăderea nivelului de stimă de sine la fete care apare în adolescenţa timpurie (Orenstein, 1994; Rogers & Gilligan, 1988; Simmons & Blyth, 1987, apud. Basile).
Conform acestora, fetele încep, în adolescenţa timpurie, să internalizeze mesajele culturale conform cărora femeile trebuie să fi e tăcute şi pasive. Activităţile din clasă sunt de asemenea un furnizor al prescripţiilor sociale de gen, care, internalizate, prescriu la rândul lor orientarea în carieră. Uneori, profesorii separă echipele sau grupele de elevi în funcţie de gen. De asemenea, aceştia oferă sarcini grupurilor în funcţie de gen. De exemplu, băieţilor li se cere să-şi asume roluri de conducere, să repare echipamente, să mute mobilă, să care cărţi.
Fetelor, în schimb, li se cere să-şi asume roluri suportive, să scrie invitaţii, să ude plantele, să păstreze curăţenia. În astfel de clase segregate pe bază de sex, profesorii pot fi atraşi de zona mai vorbăreaţă, mai „agitată” a băieţilor, folosind metode de învăţare mai active şi directe. Aceasta poate crea bariere în cooperarea dintre băieţi şi fete, nu doar în şcoală, ci şi în viaţa adultă. La suprafaţă, elevele par să se descurce bine. Au note mai mari, prezenţă bună la cursuri, primesc mai puţine pedepse decât băieţii.
Tăcute şi mai conformiste, sunt elevii ideali. Consecinţele constau însă în mai puţin timp acordat lor, mai puţin ajutor, mai puţine provocări. Întăririle acordate pentru pasivitate au o influenţă negative asupra independenţei şi stimei de sine.
Oportunităţile diferite oferite fetelor şi băieţilor modelează experienţele de socializare, iar acestea, la rândul lor, modelează performanţa şcolară şi, în consecinţă, alegerea şi dezvoltarea carierei. Astfel, până la sfârşitul liceului, pentru băieţi este importantă identitatea ocupaţională, infl uenţată de abilităţi, performanţa academică şi oportunităţi, în timp ce pentru fete este importantă identitatea relaţională, influenţată de expectanţele celor din jur.
Care este rolul prescripțiilor sociale de gen în orientarea pentru carierã?
Stereotipurile de gen relativ la ocupaţii se manifestă în convingerea că anumite ocupaţii – asistent medical, profesor, secretară – sunt “feminine”, iar altele – mecanic, inginer, medic – sunt “masculine”. Stereotipurile ocupaţionale de gen au impact asupra pieţei muncii (recrutare, angajare, salariu, promovare). De exemplu, ele pot descuraja indivizii să urmeze cariere în ocupaţii considerate ca inadecvate genului lor, deşi aceştia pot fi potriviţi pentru acestea. De asemenea, stereotipurile pot descuraja managerii să angajeze indivizi pentru ocupaţii non-tradiţionale. În plus, stereotipurile pot influenţa salariul, promovarea şi alte recompense, în baza percepţiei că munca femeii nu este atât de dificilă sau importantă ca cea a bărbatului.
Stereotipurile contribuie şi la discriminarea de gen a ocupaţiilor. Aceasta se referă la angajarea femeilor şi a bărbaţilor în ocupaţii distincte şi stă la baza diferenţierii între bărbaţi şi femei pe piaţa muncii, incluzând diferenţe de salariu, benefififi cii, oportunităţi de instruire, promovare, prestigiu şi putere (Reskin & Hartmann, 1986, apud. Gatton).
La nivel social, cariera femeii, atât în termeni profesionali cât şi în termeni ai timpului liber, este orientată spre activităţile care implică protecţie şi îngrijire, activităţile casnice, creşterea şi educarea copiilor. Cariera bărbatului este definită social în termenii ştiinţelor exacte şi tehnicii, poziţiilor de conducere, aportului fi nanciar considerabil, în vederea susţinerii familiei. Aspiraţiile în carieră se referă la alegerile viitoare, care variază de la aşteptările pentru căsătorie, intrarea în rândul forţei de muncă până la continuarea educaţiei formale pentru pregătirea carierei.
Viitoarele alegeri în carieră sunt descrise ca un proces de auto-definire, incluzând auto-diferenţierea, identificarea şi rolul (Super, 1953; Phillips, 1992, apud. Jackson). Acest proces are loc prin explorarea şi interacţiunea cu diferite aspecte ale mediului şi refl ectă modul în care adolescentul conceptualizează rolurile sociale şi familiale în cursul tranziţiei spre perioada adultă. Harren, Kass, Tinsley & Moreland (1978, apud. Jackson) au arătat că atitudinile legate de rolurile de gen influenţează progresul în procesul de alegere şi decizie în carieră. Ei consideră că procesul de decizie în carieră este determinat de adoptarea stereotipurilor de rol masculin sau feminin.
Copiii (în special băieţii) consideră bărbaţii ca fiind mai competenţi decât femeile în ocupaţii considerate tradiţional masculine şi femeile ca fi ind mai competente decât bărbaţii în ocupaţii considerate traditional feminine. Copiii cred că bărbaţii câştigă mai mult decât femeile în diferite ocupaţii, dar că bărbaţii câştigă mai mult decât femeile în ocupaţii masculine şi femeile câştigă mai mult decât bărbaţii în ocupaţii feminine. Reacţiile afective ale copiilor la ideea de a creşte şi a avea ocupaţii specifice tradiţional genului sunt mai favorabile decât reacţiile la ocupaţii inconsistente cu rolul de gen. Aceste rezultate sugerează că la copii există percepţia diferenţiată a competenţelor femeilor şi bărbaţilor în ocupaţii relaţionate cu genul şi diferenţe de salariu în cadrul acestora, la vârste chiar mai mici decât se considera iniţial. Aceste percepţii se referă mai degrabă la cunoştinţele şi convingerile copiilor relativ la ocupaţiile de gen decât la percepţia propriei competenţe pentru aceste ocupaţii.
În concordanţă cu dezvoltarea altor domenii ale rolului de gen (cunoştinţe relative la jucăriile de gen), preşcolarii şi şcolarii mici au demonstrat cunoştinţe substanţiale despre ocupaţiile de gen (Huston, 1983; Ruble & Martin, 1998, apud. Levy). Mai mult, ei aleg ocupaţii specifice genului lor şi resping ideea de a avea, când vor fi mari, ocupaţii specifi ce genului opus. Astfel, copiii demonstrează percepţii puternic orientate pe gen relativ la ocupaţiile adulţilor şi folosesc aceste standarde pentru viitoarele alegeri ocupaţionale.
De ce este importantã compensarea continuã a diferențelor de gen în orientarea pentru carierã?
Orientarea pentru carieră este un proces continuu care începe precoce în copilărie şi continuă atâta timp cât individul doreşte să se redescopere şi să se reorienteze.
Flexibilitatea şi permisivitatea părinţilor în momentul deciziei profesionale a copilului reprezintă o perspectivă limitată asupra responsabilităţii părinteşti faţă de orientarea vocaţională şi pentru carieră a copilului. Responsabilitatea înseamnă valorifi carea maximă a potenţialului copilului şi oferirea unor contexte de activitate şi de învăţare care să permită copilului să-şi descopere în mod real aptitudinile, interesele şi preferinţele.
Momentul deciziei profesionale, maritale şi a deciziei în legătură cu alte domenii ale vieţii personale este punctual doar în afirmarea publică a acestei decizii, nu şi în formarea ei. Ca urmare, nu este suficient să se ofere libertatea copilului de a decide. Această libertate depinde de experienţele sale de viaţă şi de abilităţile pe care şi le-a dezvoltat de-a lungul timpului. Ca urmare, pentru a oferi această libertate punctual, la un moment dat, părinţii trebuie să o creeze în mod consistent în perioada de creştere şi educare a copiilor. Un aspect cheie este depăşirea diferenţelor de gen reale sau a celor construite social.
Bariere de gen din partea părinţilor în orientarea pentru carieră a copiilor – Convingeri cu efecte negative(prejudecăţi, stereotipuri) ale părinţilor legate de orientarea pentru carieră
Recomandări privind îndepărtarea acestor bariere
Convingerea părinţilor că există meserii şi preocupări pentru fete şi meserii şi preocupări pentru băieţi.
Recomandăm părinţilor:
→ oferiţi copiilor modele de persoane care au reuşit în profesii considerate tradiţional aparţinând sexului opus.
Comportamente negative ale părinţilor care se constituie în bariere în orientarea pentru carieră a copiilor
Recomandări privind îndepărtarea acestor bariere
Unii părinţi nu dau fetelor/băieţilor prilejul autoexplorării şi explorării dincolo de prescripţiile sociale, limitative de gen.
Recomandăm părinţilor activităţi de tipul următor:
→ examinaţi-vă propriile atitudini de gen şi pe cele ale copiilor;
→ prezentaţi copiilor oportunităţi de joc imaginativ prin intermediul cărora să poată explora imagini de gen şi furnizaţile texte, poveşti ce ilustrează o gamă variată de modalităţi de a fi ale unui personaj, poveşti din diferite culturi şi momente în timp. Cereţi copiilor să recunoască versiuni diferite, dar acceptabile ale personajelor din poveşti. De exemplu: Toate prinţesele sunt tinere şi frumoase? Toate prinţesele poartă rochii lungi? Pot avea prinţesele slujbe reale?;
→ investigaţi povestirile spuse de copii pentru a identifi ca modul în care ei se înţeleg pe sine şi pe ceilalţi;
→ vorbiţi cu băieţii despre aspectele comportamentului lor care sunt plăcute de copii şi de ce; analizaţi alegerile pe care le fac băieţii relativ la cum să fi e băieţi şi consecinţele acestor alegeri; furnizaţi-le imagini diferite a ceea ce înseamnă să fii băiat/fată. Ajutaţi copiii să-şi dezvolte propriile opinii desprece înseamnă să fii băiat/fată;
→ realizarea tuturor activităţilor sugerate în vederea valorifi cării şi compensării diferenţelor de gen, descrise în capitolele anterioare;
→ trataţi copiii, băieţi şi fete, în mod egal, menţineţi aceleaşi expectanţe şi standarde;
→ încurajaţi copiii să aleagă activităţi, cursuri, cariere bazate pe interese şi abilităţi şi nu pe sex;
→ fi ţi la curent cu ceea ce copiii citesc şi văd, inclusive spectacole TV, fi lme, clipuri muzicale, jocuri video, cărţi;
→ arătaţi-le că există femei şi bărbaţi cu slujbe rezervate cândva doar sexului opus. Este important ca atât băieţii, cât şi fetele să aibă acces la modele de rol non-tradiţionale;
→ folosiţi un limbaj de gen egal, atunci când vorbiţi cu copiii voştri sau când vorbiţi despre prietenii lor sau despre bărbaţi şi femei în general.
Bariere de gen datorate dezvoltării diferenţiate a copiilor
Bariere de gen, datorate dezvoltării diferenţiate a copiilor, cu impact negativ asupra orientării pentru carieră a acestora.
Recomandări privind îndepărtarea acestor bariere
Copiii se pot conforma stereotipului şi pot deveni „victime” ale perspective limitative promovată de societate în orientarea pentru carieră.
Recomandăm părinţilor:
→ modelaţi alegerile şi comportamentul copiilor prin propriile alegeri şi propriul comportament. Prin interacţiunea cu băieţii şi fetele în contexte diferite, non-stereotipe, părinţii pot genera fl exibilizarea opţiunilor şi comportamentelor copiilor lor.
Caută aprobarea socială, care apare întotdeauna în cazul conformării la prescripţiile sociale de gen.
Recomandăm părinţilor:
→ încurajaţi copiii şi oferiţi-le întăriri atunci când se implică în activităţi considerate atipice genului lor.
Bariere de gen în dezvoltarea copiilor datorate mediului fizic şi social
Bariere de gen în dezvoltarea copiilor datorate mediului fizic şi social
Recomandări privind îndepărtarea acestor bariere
Mediul social poate sancţiona activităţile şi alegerile considerate în mod tradiţional atipice genului copiilor.
Recomandăm părinţilor:
→ oferiţi suficiente întăriri copilului dumneavoastră;
→ implicaţi-vă în activităţile şcolare şi în iniţierea şi susţinerea parteneriatului cu şcoala şi cu alţi părinţi.
(Material realizat în cadrul Proiectului “Șanse sporite la angajare prin calificare” – proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020)
Sursa: Diferențe de gen în creșterea și educarea copiilor – Centrul Parteneriat pentru Egalitate